SĂ AI GAZ ÎN ȚARA TA, SĂ ÎL VINZI PE NIMIC ȘI SĂ CUMPERI GAZ SCUMP DE LA RUȘI – ASTA ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN!

Recent, Ministerul Energiei a pus în dezbatere publică un proiect de act normativ care modifică celebra lege offshore, impusă de

Liviu Dragnea și Darius Vâlcov, în sensul reducerii poverii fiscale pentru investitorii din Marea Neagră.

Această lege este cea care reglementează exploatarea gazelor și a fost, în neumărate rânduri, clamată că este principalul motiv

pentru care ExxonMobil și Petrom au dubii să înceapă extracția în mare (BSOG a anunțat însă că va investi și produce gaze, chiar și în

condițiile “defavorabile” fiscale).

Acum este modificată, taxele percepute scad, deductibilitatea fiscală, iar patronatul din petrol și gaze salută noile condiții.

În consecință, ne putem aștepta, cât de curând, poate chiar după ce premierul Viorica Dăncilă se va întoarce din vizita în SUA, ca

Exxon să anunțe că acum e bine și că va începe extracția zăcămintelor estimate la peste 120 de miliarde de metri cubi de gaze în 2-3 ani.
Pe scurt, ce spune legea offshore actualizată:

Sistemul de taxare devine mai prietenos, în sensul că impozitul suplimentar se aplică doar de la un nivel de preț de 100 de lei/MWh,

– companiile petroliere primesc permisiunea de a vinde gazele și prin contracte directe,

– cresc deductibilitățile, iar taxele nu se vor mai aplica la prețul de referință de la hubul din Viena.

Cu alte cuvinte, o mare parte din investiția pe care companiile o vor face în extracția gazelor va fi deductibilă fiscal, adică taxele pe care ar trebui să le plătească sunt mult diminuate un anumit număr de ani.

În plus, s-a ridicat plafonul pentru care se plătește impozit suplimentar la 100 de lei/MWh, de la 85 de lei. Redevențele rămân aceleași, între 3,5% și 13%.

Un regim fiscal semnificativ mai prietenos, așadar, pentru investitori, ceea ce presupune ca bugetul de stat să primească, cel puțin

primii ani de exploatare a gazelor, mai puțini bani decât în varianta promovată acum un an(la acel moment se estimau între 10 și 15 miliarde de euro, pe toată durata de exploatare a zăcămintelor). Dar nu aceasta ar fi cea mai “dureroasă” modificare.

În definitiv, statul roman nu s-a făcut admirat prin modul inteligent prin care cheltuie banii adunați la buget, preferând, de prea multe ori, pomenile sociale în defavoarea investițiilor.

În schimb, ce lovește direct în economia României este prevederea că investitorii pot vinde toate gazele prin contracte bilaterale.

Punctul din varianta actuală a legii offshore prevede că minimum 50% din cantitățile extrase să fie puse la vânzare pe bursa locală. Acum, se scoate această limitare, deci gazele ce vor fi extrase pot fi vândute oricui, adică inclusiv direct la export.

Adică exact ce doresc vecinii noștri Ungaria și Ucraina, dar și UE, cu Austria(punct terminus pentru BRUA) în prim plan, în general.

Argumentul va fi că România nu are suficient consum intern, cu doar 1 din 3 gospodării alimentate cu gaze și cu industria chimică funcționând la avarie și aceasta, cu gaze din import, mai ieftine.

Am arătat, pe larg, aici România nu va beneficia de niciun metru cub din gazele Mării Negre de ce Ungaria este favorită a primi gazele Mării Negre, cu Ucraina secondând-o.

Ultimul impediment ca mare parte din resursa din platforma continentală să ajungă la export este eliminată acum, ruta către Vest fiind gazoductul BRUA (aproape de

finalizare), iar către Est, Isaccea – Negru Vodă, unde lucrările pentru realizarea reverse flow sunt în grafic România vrea să preia alimentarea parțială cu gaz a Ucrainei.

Ca un argument, suplimentar, trebuie precizat că, n momentul acesta, vecinii unguri au în derulare o investiție uriașă în petrochimie(4,5 miliarde de dolari), din care prima fază va fi

finalizată în 2021, costă 1,2 miliarde și presupune construcția celei mai mari fabrici chimice din Europa Centrală și de Sud-Est în

zona Borsod-Abaúj-Zemplén, la 200 de km de Oradea. De precizat, momentul în care este finalizată această investiție coincide cu primele extracții de gaze din Marea Neagră.

Faptul că gazele, cu o mare probabilitate, vor pleca masiv din România reprezintă un handicap major pentru economia noastră în sensul că ratăm oportunitatea ca țara noastră să se reindustrializeze în chimie și petrochimie.

Unde este mult gaz, apare industria lângă, a se vedea situația din Golful Mexic, SUA, unde boom-ul din ultimii ani a gazului de șist adus un boom similar în chimie și petrochimie.

Explicația este că profitul pe care îl poți realiza procesând gaze este de până la 3 ori mai mare decât a-l arde pentru încălzire. Gaz mult aici ar fi adus, aproape implicit, mari investitori lângă sursa de extracție, adică în Dobrogea.

Gazul nu rămâne aici înseamnă că statul trebuie să se mulțumească doar cu ce adună din taxe fiscale, de tranzit și redevențe, atâtea cât vor fi.

Consum mic pentru o bogăție atât de mare

România are, în prezent, un consum anual de circa 12 miliarde de metri cubi, din care circa 10,5 miliarde reprezintă producția locală a

Petrom și Romgaz, restul reprezentând importuri din Rusia, care și acestea se fac mai mult doar din pricina prețurilor competitive cu care, de doi ani, vând rușii în regiune.

Concesionarea perimetrelor din Marea Neagră, care a început din 1999, a avut ca scop declarat să asigure securitatea energetică a României, diminuând și mai mult necesitatea importurilor, dar și să facă din România un producător major de gaz în regiune. Prevederea care impunea

comercializarea a minimum 50% din cantitățile extrase pe bursa locală urmărea ca România să facă și alocarea în regiune, întrucât chiar dacă firme străine ar fi vrut să cumpere, trebuiau să-și înființeze o firmă aici.

Noua lege, pe larg

Iată proiectul de lege care modifică legea offshore şi nota de fundamentare a Ministerul Energiei.

Proiectul de lege propus se referă la un set de amendamente menite să adapteze cadrul legal existent la specificul proiectelor petroliere offshore. Aspectele necesar a fi modificate sunt următoarele:

Se impune clarificarea și completarea prevederilor privind stabilitatea regimului fiscal și de redevențe petroliere incluse în Legea Offshore.

Asigurarea și reconfirmarea stabilității este o condiție esențiala nu numai din punct de vedere legal, dar și din punct de

vedere economic, pentru a face posibilă continuarea investițiilor în proiecte offshore având în vedere: costurile semnificative ale investițiilor offshore, durata îndelungată a realizării proiectelor și riscurile specifice ridicate ale investițiilor offshore.

Având în vedere nevoia de a avea un sistem fiscal competitiv care sa atragă investiții, costurileridicate și termenul lung de realizare si recuperare a investițiilor în sectorul

offshore, este necesară eliminarea impozitării suplimentare a veniturilor pentru preturile de vânzare la care investitorii nu realizează supraprofituri (intre 45,71 lei/MWh si 100 lei/MWh).

În cazul veniturilor suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri mai mari de 100 lei/MWh, grila de impozitare de menține. Obţinerea unei nivel normal al rentabilității așteptate pentru investitor la

un preț de 100 Lei/MWh fundamentează introducerea impozitului pe venitul suplimentar începând cu acest prag, în timp ce preţuri inferioare acestui nivel nu generează profituri suplimentare.

Se impune eliminarea utilizării prețului de referință în determinarea bazei de calcul a impozitului asupra veniturilor suplimentare pentru a pune în acord Legea offshore cu

principiile fiscalității din Romania prevăzute de Codul Fiscal și cu practica internațională referitoare la determinarea impozitelor upstream pe baza prețurilor realizate.

În plus, este necesară menționarea principiilor pentru determinarea prețului de referință în legislația primară pentru a asigura stabilitatea și predictibilitatea mediului legislativ.

Este necesară mărirea nivelului maxim pentru deducerea investițiilor din segmentul upstream pentru determinarea impozitului suplimentar offshore de la 30% la 60%, pentru a menține competitivitatea sectorului offshore din

Romania și a atrage investiții, având în vedere costurile și riscurile ridicate, respectiv termenul lung de realizare al investițiilor offshore din Marea Neagra.

Este necesară eliminarea limitării deducerii investițiilor pentru calculul impozitului pe profit ținând cont de faptul că acest impozit are un caracter general și toate sectoarele de activitate trebuie tratate uniform, în conformitate cu prevederile Codului Fiscal.

Astfel, se elimină discriminarea la care sunt supuși operatorii din sectorul offshore comparativ cu restul agenților economici, aceștia datorând impozit pe profit la o bază

impozabilă artificial mărită din care nu se scad cheltuielile cu amortizarea tuturor investițiilor efectuate de operatorii offshore.

Pentru a permite implementarea practică a deducerii la calculul impozitului pe veniturile suplimentare offshore a valorii investițiilor

din segmentul upstream, se impune clarificare legislativă și eventual emiterea unui ordin pentru clarificarea aplicării articolului 19, în special cu privire la alineatele 9 și 10.

Agenția Națională pentru Resurse Minerale nu are în atribuţiile sale aprobarea tuturor investițiilor offshore efectuate de titulari (de ex. instalații tehnologice/facilități de tratare, prelucrare, transport; alte investiții cum sunt diverse infrastructuri, de ex.

platforme maritime, etc), verificarea valorii contabile a investițiilor intrând în competența Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Impozitul pe profit și impozitul pe veniturile suplimentare offshore sunt două impozite diferite și de aceea este necesar ca baza

impozabilă să fie determinată în mod adecvat pentru ambele impozite. În condițiile existenței a două impozite diferite, fiecare cu propriile reguli de determinare, nu se

justifică afectarea unui drept de deducere stabilit prin reguli generale aplicabile impozitului pe profit, prin deducerea similară aplicabilă pentru impozitul pe veniturile suplimentare offshore, potrivit practicii internaționale relevante.

Se impune eliminarea obligațiilor de tranzacţionare pe pieţele centralizate din Romania pe termen mediu și lung pentru a avea

asigurată piața de desfacere pentru gazele naturale din perimetrele offshore şi, în consecință, veniturile necesare pentru recuperarea investițiilor majore pe care o

presupun astfel de proiecte în conformitate cu practica internațională în domeniul resurselor naturale. De altfel, dreptul de a dispune liber

de cantităţile de petrol și gaze naturale extrase, înscris în acordurile petroliere şi prevazut de Legea Petrolului ca drept al oricărui titular de acord petrolier, a fost

considerat de către investitori ca fiind un element esenţial al concesiunii și pe care aceştia l-au avut în vedere la încheierea acordului petrolier, respectiv la momentul efectuării investițiilor în România.

Nu uita sa distribui acest articol si prietenilor tai!