Povestea tristă a femeii puse în fața unui divorț neașteptat: „M-a părăsit pentru alta, mai tânără”

Când credea că va trai clipe fericite la cea de-a doua tinereţe, dupa 30 de ani de casnicie, Violeta a fost pusă în faţa unui divorţ neaşteptat. Doar optimismul a ajutat-o să-şi regăsească fericirea.

„De când vă citesc, ma gândesc să vă scriu. Nu am avut curaj si mi-a fost rusine, însa acum m-am resemnat.

Aveam o căsnicie fericită. Soţul meu se comporta exemplar, era atent… Copiii noţtri au terminat şcoala, s-au căsătorit, iar noi plănuiam să retrăim romantismul tinereţii. Voiam să ne facem o căsuţă la munte, unde să ne retragem la bătrâneţe.

Într-o zi, acum 2 ani, în timp ce ne uitam la televizor, soţul meu a spus că vrea să stăm de vorbă. Chiar nu bănuiam că avea să-mi dea o veste atât de rea. Mi-a spus pe un ton calm că e îndrăgostit. La fel de liniştit mi-a povestit cum relaţia lui durează de ceva vreme, că fata e studentă şi că vrea să se mute împreună cu ea.
Noroc că stăteam confortabil în fotoliu. Nici măcar nu am avut puterea să-i cer alte explicaţii, să-i fac reproşuri sau să pun întrebări. Am reuşit doar sa bâigui printre lacrimi: «Bine, dar cu mine cum ramâne?».
Povestea tristă a femeii puse în fața unui divorț neașteptat

Chiar de a doua zi şi-a făcut bagajul şi a plecat. Mă framântam, dar nici nu puteam să acuz tânăra care i-a luat minţile. Singurul regret era că nu am simţit schimbarea lui şi îmi reprosam că l-am lăsat să plece. La scurt timp am primit şi citaţia de divorţ. Am suferit enorm. Copiii mă acuzau că l-am lăsat să scape atât de uşor. Dar eu mi-am zis că nu avea rost să lupt pentru el.

Ştiam ca avea sa regrete la un moment dat pasul făcut. Si am început o noua viaţă. Nu voiam să găsesc pe altcineva care să-mi umple golul din suflet, ci linişte. Am plecat în excursii, mi-am făcut cunoştinţe noi şi am întărit legăturile cu cele mai vechi. Chiar mă simţeam foarte bine în lipsa lui.

După o lungă perioadă în care nu a mai ştiut nimeni nimic de el, soţul a revenit spăşit acasă. Mi-a fost milă de el. Arată rău şi era bolnav. Voia să ne împăcăm.

Abia atunci am simţit că-mi face rau, că mă ia drept «manta de vreme rea» şi mi-am dat seama cât de mult m-a făcut să sufăr. Cu zâmbetul pe buze şi cu acelaşi calm cu care el m-a anunţat că s-a îndrăgostit, l-am poftit să iasă din casa mea. I-am spus că locul lui e lângă fata pe care o iubeşte atât de mult şi pentru care şi-a părăsit familia fără explicaţii.

Acum nu mai e cu ea, locuieşte singur şi încă încearcă o eventuală împacare prin intermediul copiilor. Eu însă îmi văd de viaţa mea, savurez fiecare clipă petrecută alături de nepoţi şi, chiar dacă am un prieten de suflet, nu m-aş mai căsători pentru nimic în lume. Pentru că viaţa merită savurată, trăită frumos, decent, în linişte, chiar şi la 55 de ani.”

Nu uita sa distribui acest articol si prietenilor tai!